26 mai Viața la roata tirului
O cursă grea pentru un viitor mai bun
Pe Andra și pe Cornel i-am cunoscut într-o stațiune turistică, pe vremea când își făceau concediul în România. Cei doi soți lucrează împreună ca șoferi de tir și își împart zilele și nopțile, în turele pe care le petrec ba la volan, ba în cabină, ținându-și de urât unul altuia. Conducând și dormind pe rând, cu schimbul, cei doi se îngrijesc să încheie traseele fără incidente, respectându-și, reciproc, orele de odihnă. De regulă, ei fac transporturi de mare tonaj, cu fructe și legume.
„Dorul de casă e greu de dus prin lume, chiar și pe zece roți, cât sunt ele de mari”
Au împreună două fete cuminți și foarte studioase, mândria celor doi părinți, după cum ei înșiși mărturisesc. Pentru ele au ales să muncească pe mai mulți bani, ca să le poată ajuta cu tot ce își doresc pe viitor. Fetele au rămas acasă, la Suceava, cu bunicii din partea mamei. „E grea viața la roata tirului. Acolo mănânci, acolo te speli, totul se învârte în jurul tirului. Rar să te mai plimbi, poate dacă îți rămân niște ore în vreun oraș, până să faci încărcarea sau descărcarea mărfii. Dar, cel mai greu e dorul de casă. Dorul de casă e greu de dus prin lume, chiar și pe zece roți, cât sunt ele de mari”, ne spune apăsat Andra.
Femeia ne mai povestește că e o meserie destul de anevoioasă și riscantă, dar foarte bănoasă. Și, cu toate că sunt multe pericole, cum ar fi să te trezești jefuit prin parcări, să găsești persoane străine în spațiul destinat mărfii, care încearcă să treacă fraudulos granița dintr-o țară în alta, sau să vezi sute de carnagii pe șosele, există, totuși, această motivație financiară, care îi ademenește din ce în ce mai tare pe foarte mulți români. Cei doi soți spun că au mulți prieteni de familie care s-au angajat pe tir.
Tirul- un dormitor pe roți, în care n-ai unde să te speli și unde să gătești…
Îi întrebăm pe cei doi soți șoferi cum decurge o zi de muncă și care sunt momentele pe care le aștepată cu entuziasm. Ne răspunde Cornel, căutând, în tot acest timp, confirmări în privirile soției sale: „Păi, cum să fie… cu volanu’ în mână, cu muzică pe Youtube, ne mai uităm la ce fac fetele noastre pe TikTok, le sunăm, ne sunăm familia, prietenii cu video, vorbim. Când ne terminăm cursa, mâncăm ceva, ne spălăm și …somn! ”. Andra intervine și ne spune, mai departe, că sunt zile în care ei poftesc la mâncărurile de acasă, n-au de unde să le procure și atunci ea face ce face și încropește de-o tocăniță la marginea drumului. „Avem o butelie de voiaj. Când putem, ne oprim și mă-nvârt de-o ciorbă sau de-un pilaf, ori o mâncare simplă de cartofi- e mâncarea care ne-a făcut mari ”.
Ca femeie, Andra duce lipsa confortului propriei băi și ne explică faptul că sunt benzinării unde poți face duș, dar nu e prea comod. Prin urmare, ea și soțul au găsit soluții rapide: „Și eu, și soțul folosim multe produse precum șampon uscat, șervețele umede sau mănușile umede pentru îngrijirea personală. Nu putem mereu să mergem la dușul obișnuit și nici nespălați nu stăm ”.
Femeia continuă să ne împărtășească faptul că nu peste tot ai garanția că băile au fost curățate cum trebuie, ori acestea fiind la dispoziția oricui, e mai bine să le folosești cu precauție, cât se poate de rar, mai ales dacă există alternativă. „Eu dacă îmi spăl părul cu o capelină îmbibată cu șampon hidratant, bun și pentru păr vopsit, și dacă e cald afară, și las geamul în jos zece minute pe autostradă la cum merg eu, păi, s-a uscat imediat. Fără apă, fără cadă, fără duș și sunt curată. Asta-i șoferia, faci să fie bine cu ce îți încape în bagaj ”.
Cornel aduce completări colegei și soției sale, spunând că preferatele lui sunt mănușile pentru spălarea corpului, că ele nu-ți fug din mână ca șervețelele umede. Mai mare dragul să le folosești.
Soții au descoperit acest tip de produse pentru îngrijire personală, atunci când l-au avut pe bunicul internat în spital, pentru o operație la fiere. Și-au zis că e ideal să te speli fără apă, când situația ți-o impune.
Soția Andra subliniază că asta le-a ușurat plecările lungi. Ea mai spune că le-a fost mai greu în primul an dar că, în timp, „totul a mers ca pe roate, vorba aceea”.
Cornel zâmbește afirmativ și mai dă din casa lor pe roți una-alta, cu privire la cât de mult înseamnă cabina, mai ales pentru cei care merg singuri în curse. Cabina, spune el, devine acasă și așa se și explică faptul că le vedem personalizate cu nume, cu jucării, cu flori, cu icoane, cu poze, tablouri sau mileuri. Fiecare șofer își rânduiește dorurile pe bord, în față, să se simtă mai puțin singur, mai puțin străin de locurile în care ajunge.
Dincolo de greutățile șofatului cu zecile de ore, bărbatul își amintește, însă, și de serile de răsfăț: „Câteodată, rar, mai dormim la hotel, când nu înnoptăm în parcările cu plată (că alea sunt cele mai sigure). În prima noapte pe care nu o mai dormi în mers, după multe alte nopți pe drumuri, dormi ca un prunc, de parcă te-ar ține măicuța în brațe ” .
Andra amintește că, pe lângă faptul că această muncă statică i-a afectat mai întâi tonusul și apoi coloana, cursele lungi i-au răpit și bucuria de a purta rochii elegante și pantofi cu toc.
Cornel îi dă dreptate, în timp ce strecoară și o glumă, sugerându-i Andrei că ar putea să inițieze prima prezentare de modă la volanul tirului, sperând să intre și în Cartea Recordurilor, cu această ocazie.