A fi sau a nu fi curat…când nu ai apă? Aceasta-i întrebarea

A fi sau a nu fi curat…când nu ai apă? Aceasta-i întrebarea

Prin pădure, pe cărare, cam după cum e vorba cântecului, așa încep și istorisirile celor pasionați de drumeții. Am stat de vorbă cu un cuplu de montaniarzi, de la care am aflat o grămadă de grozăvii. Pe Liviu și Delia îi leagă multe pasiuni, printre care și aceea de explora colțuri de lume mai puțin accesibile și cunoscute. Liviu e fotograf și abordează peisagistica în creațiile sale, iar Delia e pasionată de toate formele de viață, așa că a decis să se facă biolog.

Cei doi pornesc împreună pe trasee dificile și văd provocările ca pe niște porunci seducătoare într-un joc, în care singura miză e aceea de a capta frumusețea sălbatică, de care nu se bucură prea mulți ochi.

Liviu și Delia lucrează împreună la o carte, în care vor concentra tot ce au colecționat de pe crestele munților și din inima pădurilor. Demersul lor științific se arată un succes, dar să nu ne imaginăm că totul decurge chiar foarte lin și că nu există și tot soiul de încercări.

Delia spune că, pentru aceste lungi peregrinări prin natură, trebuie să ai și condiție fizică, dar și condiție psihică (și zâmbește sigură pe ea), pentru că traversezi și momente în care ai da orice pentru un duș fierbinte.

Pentru mine e jenant să am corpul murdar câte-o săptămână, chiar dacă nu mă vede decât ursul și nu mă prea intersectez cu oameni. Nu suport să fiu murdară mai multe zile la rând. Începe să mă mănânce pielea, nu mă mai suport, încep să vreau acasă. Și se întâmplă să trăiești și asta pentru că, ajungând în locuri greu accesibilie, preferi să cari apa pentru băut, nu pentru spălat. De aceea am devenit mare fană a șervețelelor umede pentru față și corp. E incredibil de tare să te poți spăla fără apă, oricând simți tu nevoia”.

 

Când ajungi în locuri izolate de lume, îți dorești să te poți spăla ca pisica.

 

O întrebăm pe Delia dacă își amintește vreo întâmplare inedită legată de faptul că menținerea igienei corporale devine o misiune imposibilă, fără o sursă de apă la îndemână. În timp ce ea rămâne pe gânduri, Liviu tresare, spunând că are el o pățanie: Ooo, da. Am pățit, dar nu în țară la noi, am pățit în India. Am rămas fără pantaloni, după ce mi i-am dat jos, ca să mă spăl la un duș improvizat de noi, pentru că nu mai rezistam. Am rămas fără ei, din cauza furăcioaselor de maimuțe, pentru că le-a atras paftaua de la curea. Și… au luat-o cu totul. Eram la ele acasă, sunt foarte teritoriale și ajung să facă un joc absolut exasperant, fac un fel de mingea-frige cu obiectul furat. Nu ai nicio șansă să recuperezi ceva, din pasele pe care și le dau. Mai ales că se cațără, ostentativ, peste tot. După cum zice și Delia, de când am descoperit mănușile pentru igienă totală și capișonul pentru spălarea părului, ne putem ocupa de îngrijirea personală și la cort, și în peșteră, și în maxi-taxi, vorba vine. Ne-am luat o grijă de pe cap, punându-ne boneta în locul ei.

Mai schimbăm două trei vorbe și ne dăm seama că acest cuplu are multe anecdote adunate de pe drumurile lor, dar ne oprim, fără să abuzăm de ospitalitatea celor doi aventurieri. În timp ce ne conduc de plecare, Delia completează: Uneori, cățărându-ne și înfruntând hățișuri, se întâmplă să ne zgâriem. Ce îmi place la aceste șervețele umede, spre exemplu, e că au Aloe Vera și alte substanțe hrănitoare, nu ustură la folosire și chiar ajută la calmarea pielii.

Liviu a punctat și el că e încântat, mai ales, de parfumul discret, fiindcă nu și-ar fi dorit să miroasă ca un crin imperial, la potențiala întâlnire nocturnă cu vreo jivină.

Cei doi călători prin lume ne îndeamnă să pornim la plimbări mai dese, chiar și prin dumbrăvioarele pe care le avem la îndemână și chiar și în pofida pericolelor existente, pentru că doar așa o să înțelegem mai bine adevăratele nevoi ale naturii noastre.